Doi bătrâni, unul bogat şi arogant şi unul modest şi cinstit află în aceeaşi zi, în acelaşi salon că mai au 6 luni de trăit. Pentru filantrop următoarele 6 luni ar fi fost o serie de linguşeli şi fâţâieli pe la notar, iar pentru modest ipocrizie, milă şi încurajări. Pentru a fenta ceea ce părea scris ei îşi scriu o listă de lucruri pe care şi le-au dorit mereu să le facă şi cu ajutorul financiar al bogatului se pun pe treabă.

Plusuri:

Dacă mi-ar fi spus cineva povestea filmului, mi-ar fi descris personajele şi m-ar fi pus să aleg doi actori pentru rolurile principale, fără nici un dubiu aş fi ales Jack Nicholson şi Morgan Freeman. Primul este prin statură şi prin filmele anterioare un arogant ţâfnos, nefamilist, afemeiat, un model de bătrân depravat dar bogat. Al doilea este blând cu un ton de bunic iubitor, credincios şi familist. Se mulează perfect în caracter şi bine-nţeles că nu lasă loc de dezamăgiri.

“1 cameră, două paturi, fără excepţie!”. Filmul se bucură de un comic de situaţie, de o roată care se-ntoarce mereu. Se bucură de-o idee şi de-un mesaj bun pus în scenă foarte bine de bătrânei. E un film liniştit (prea liniştit) dar care te încară, per ansamblu, cu energie şi spernţă şi, în cazuri mai deosebite, revoltă.

Minusuri:

Previzibilitatea. Filmul nu aduce nicio surpriză. Un sinopsis sau un trailer vă cam oferă toată acţiunea filmului. Şi acesta e unul din minusurile principale. Înţeleg că caracterele sunt doi muribunzi, dar doi muribunzi încă în puteri care participă la curse şi sar cu paraşuta. Momentele agitate nu sunt agitate, sunt mai mult decât monotone, de ce nu plictisitoare. E un film prea familist pentru un public tânăr sau masculin, probabil potrivit pentru telenovelistele autohtone.

Concluzia:

Nothing wrong about a movie that says, Stop and smell the roses. Now, if only director Rob Reiner hadn’t rubbed our noses in a bouquet of plastic blooms. Carrie Rickey, Philadelphia Inquirer

Cam asta e şi concluzia mea. Ideea e bună, actorii se mulează perfect pe caracterul personajului şi într-adevăr e amuzant să-l vezi pe Nicholson şi pe Freeman sărind din paraşută ori tatuaţi, dar atât. Lăsând la o parte ironiile şi puţinele glumiţe filmul e o adevărată înmormântare. Eu îi dau un 6.5/10 pentru jocul actoricesc şi idee.